Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1Slide 1
 Mănăstiri
informatii despre proiect

Proiectul „Redescoperă Turismul Monahal Vâlcean” este un proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca desţinatie turistică.

 

La începutul acestui secol şi mileniu turismul este cel mai dinamic sector de activitate pe plan mondial şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă.

 

În zilele noastre, monahismul rămâne o parte importantă, esenţială a crediţtei creștin-ortodoxe, iar marile centre monastice precum Muntele Athos și Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai cunosc astăzi o renaștere, atât din punctul de vedere al numărului de monahi care vin aici, cât și al vieţii duhovnicești. În consecinţă pelerinii sunt din ce în ce mai numeroși, iar reconstrucţia mai multora din vechile centre monahale avansează rapid.

 

Luând exemplul marilor centre monastice menţionate mai sus, proiectul nostru încearcă să menţină acelaşi principiu al renaşterii vechilor lăcaşe de cult. Chiar dacă sunt necesare lucrări de restaurare la unele mănăstiri sau schituri, acestea reprezintă înca un punct de atracţie pentru vizitatori, multe din vechile mănăstiri reprezentând mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectura deteriorată.

 

Datorită faptului că există potenţial în numărul de turişti şi pelerini în aceste locaţii şi din cauza promovării slabe a turismului în această zonă, am decis să realizăm acest proiect axându-ne pe potenţialul turistic al zonei noastre şi anume pe promovarea zonei cultural-ecumenice, mai specific a bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistriţa, Mănăstirea Cornetu, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Mănăstirea Frăsinei, Mănăstirea Govora, Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Sărăcineşti, Mănăstirea Stânişoara, Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Turnu, Schitul Ostrov, Schitul Pahomie şi Schitul Pătrunsa.

 

Proiectul nostru are ca scop promovarea şi dezvoltarea turismului în vederea valorificării vizibilităţii bisericilor, schiturilor şi mănăstirilor şi creşterii calităţii serviciilor turistice din zona noastră. Acestea reprezintă un factor principal de promovare naţionala şi internaţională a atracţiilor României şi de dezvoltare a turismului intern.

 

Implementarea proiectului va avea un impact la nivel naţional, prin promovarea şi valorificarea potenţialului turistic din această zonă şi implicit promovare internaţionala a atracţiilor României şi de dezvoltare a turismului intern.

 

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului şi creşterea vizibilităţii comunei Prundeni şi a localităţilor limitrofe, prin promovarea celor 16 biserici, mănăstiri şi schituri din zonă şi prin activităţi de marketing specifice.

 

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

-Promovarea potenţialului turistic al comunei şi zonelor limitrofe prin creşterea vizibilităţii bisericilor, schiturilor şi mănăstirilor din această zonă cu scopul de a răspândi turismul şi cultura monahală, având impact la nivel naţional şi internaţional;
-Creşterea numărului de turişti cu minim 5% în comuna Prundeni şi în zonele limitrofe prin acţiuni de promovare şi marketing specifice;
-Creşterea vizibilităţii comunei Prundeni şi zonelor limitrofe prin includerea zonei în circuite turistice;
-Menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă ca rezultat al creşterii turismului în zonă;
-Creşterea veniturilor factorilor economici locali în perioada determinantă prin stimularea vizitatorilor de a cheltui.

 

Beneficiarii proiectului directi şi indirecţi, din punct de vedere economic, social şi cultural sunt:

-locuitorii comunei şi a localităţilor limitrofe care vor beneficia de noi locuri de muncă datorită creşterii economice a agenţilor şi implicit de creşterea nivelului de trai şi vor putea dezvolta afaceri în domeniul turismului.
-turişti din întreaga ţară care vor afla despre zonă şi vor cunoaşte produsul turistic prin canalele de media, marketing online şi publicitate outdoor.
-agenţii economici din comună şi zonele învecinate, care vor înregistra o creştere a veniturilor.
-populaţia ţării prin promovarea valorilor şi realizarea vizibilităţii regiunii şi implicit promovarea ţării ca destinaţie turistică pentru turiştii străini.
-turişti străini aflaţi în ţară cât şi cei care decid să viziteze România prin promovarea realizată vor beneficia de informare cu privire la lăcaşele de cult din zona noastră şi le vor putea cunoaşte mai bine.

 

Deşi proiectul nu face parte dintr-o iniţiativă mai complexă de investiţii, fiind un proiect independent, va atrage după sine alte proiecte de investiţii prin promovarea şi susţinerea turismului ecumenic, prin accesul la schiturile şi mănăstirile din zona noastră.

 

Activităţile specifice ale proiectului

1. Realizarea de studii de marketing.

În cadrul proiectului se vor realiza două studii de marketing. Primul dintre ele va reflecta cele mai bune târguri şi expoziţii de profil inde va urma să se participe, iar cel de-al doilea va cuprinde impactul instrumentelor de marketing folosite pentru promovarea obiectivelor proiectului în cadrul târgurilor şi expoziţiilor la care se partcipă pe perioada derulării proiectului.

2. Promovarea media şi outdoor.

Obiectivele turistice vor fi promovate prin realizarea şi distribuirea de materiale publicitare (hărţi turistice, cd-uri, broşuri, flyere, calendare, cărţi poştale, ghiduri, bannere, afişe) şi prin realizarea şi difuzarea de spoturi radio la nivel regional şi naţional.

3. Promovarea on-line/ Marketing prin internet.

Turismul monahal din regiune va fi promovat în mediul online prin intermediul creării şi postării de bannere şi prin realizarea de articole cu privire la obiectivele proiectului ce vor fi postate pe site-uri de specialitate.

4. Crearea unui portal turistic.

Pentru a crea o identitate unică în mediul online s-a dezvoltat un portal/website cu informaţii despre obiectivele turistice promovate în cadrul proiectului, tradiţiile, obiceiurile şi cultura monahală din regiune, care va fi actualizat permanent.

5. Participarea la târguri şi expoziţii.

Pe durata implementării proiectului se va asigura prezenţa la cele mai importante târguri şi expoziţii de profil în vederea promovării obiectivelor proiectului şi creşterea atractivităţii regiunii, iar în urma acestora se vor realiza rapoarte cu privire la participare.

 

 

Bolniţele Eparhiei Râmnicului

Împlinirea a 510 ani de atestare documentară a Eparhiei Râmnicului, precum şi 150 de ani de la Secularizarea averilor mănăstireşti, ne determină să aducem în actualitate rolul mănăstirilor vâlcene în diferite etape ale istoriei, având în vedere posesia şi deposedarea lor de proprietăţi, mijloace prin care ele au reuşit să ajute proprii vieţuitori şi societatea românească.

 


I. Filantropia creştină: de la bolniţă la spital


 Nutrind speranţa unei vindecări umane prin cuvânt, har şi milă de la Dumnezeu, înaintaşii noştri monahi au purtat de grijă şi „vasului de argilă” însufleţit de nevoinţa ascetică a rânduielii monahale. Viaţa pustnicească nu exclude tratarea trupului fizic, de aceea mai-marii slujitori ai mănăstirilor, împlinind rânduiala Sfinţilor Părinţi, au organizat bolniţele, locuri de tratare a monahilor bolnavi, dar în special de îngrijire a bătrânilor călugări. În cei flămânzi, însetaţi, străini, goi, bolnavi, întemniţaţi, ne-a îndemnat Hristos Dumnezeu să-L căutăm, pentru că ajutându-i pe aceştia mai mici, pe El îl slujim (cf. Matei 25, 31-46). Bolniţa, într-o mănăstire, era barca salvatoare, purtătoare de bătrâni de la Biserică la “Limanul ceresc” al împărăţiei divine. Marile mănăstiri din Ţările Române, înzestrate fiind cu proprietăţi şi bunuri materiale, au dezvoltat capacitatea organizării activităţilor social-filantro- pice şi mai ales grija faţă de bătrânii monahi ai mănăstirii şi de mirenii bolnavi. De la Sfântul Vasile cel Mare (care a fondat la Porţile Cetăţii în anul 369, primul spital numit “Vasiliada”) şi până în vremurile noastre, multe mănăstiri au fost şi cetăţi de apărare, şi locaşuri de cultură şi asistenţă socială. Mănăstirile din Ţările Române, pe lângă rolul duhovnicesc- spiritual, cultural, gospodăresc, serveau şi ca locuri pentru ocrotirea şi îngrijirea monahilor bătrâni şi a bolnavilor din teritoriul aflat în raza mănăstirii. Din vechime, sunt cunoscute şi atestate prin documente bolniţele mănăstirilor Putna, Neamţ, Argeş (1524), Bistriţa (Vâlcea, 1520-1521), Cozia (1542-1544), Vodiţa, Tismana, Dragomirna (începutul secolului al XVII-lea), Sadova (1691- 1694), Hurezi (1696-1699) ş.a., şi rolul lor medical- filantropic. Trist este de amintit faptul că, după secularizarea averilor mănăstireşti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863), mai multe mănăstiri din ţară au fost transformate în ospicii, azile şi închisori, şi s-a continuat cu această stare şi în timpul regimului comunist. Această situaţie s-a regăsit la Mănăstirea Mamu care, în urma Decretului 410/1959, a rămas fără cele 11 monahii, biserica fiind transformată în locaş parohial, iar în chiliile mănăstirii a fost organizat un cămin-spital numit “Centru de îngrijire şi asistenţă pentru bătrâni şi bolnavi cronici”, care a funcţionat până în anul 2006.1 Prin acelaşi Decret a fost desfiinţată şi Mănăstirea Sărăcineşti, unde regimul comunist a transformat aşezământul monahal în “Cămin-spital pentru bătrâni şi bolnavi cronici”; în pofida libertăţii dobândite de Biserica noastră în anul 1989, acest spital improvizat a continuat să supravieţuiască aici până în anul 2007.2 Arhiepiscopia Râmnicului a contribuit de-a lungul veacurilor la o intensă şi necesară activitate social-filantropică, atât la nivelul Centrului Eparhial cât şi al mănăstirilor sale istorice şi voievodale. în cele ce urmează vom evidenţia istoria bolniţelor din Arhiepiscopia Râmnicului, limitându-ne doar la spaţiul cuprins în actuala întindere a eparhiei ce corespunde Judeţului Vâlcea.

 


II. Bolniţele Eparhiei Râmnicului


1 - Bolniţa de la Schitul Jgheaburi

După cercetările întreprinse de către istorici, prima bolniţă organizată în ţara noastră a fost cea de la Schitul Jgheaburi (Jghiabul sau Zghiabu) din Judeţul Vâlcea, ctitoria lui Radu Negru (c. 1377 - c. 1383)3. Schitul, având biserica cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost înfiinţat pe la anul 1310, iar în anul 1640 pe vremea domniei lui Matei Basarab, a fost refăcut de către logofătul Matei, apoi de mitropolitul Teofil, de episcopii Ilarion şi Sfântul Antim Ivireanul. 

 

 

2 - Bolniţa de la Mănăstirea Bistriţa 

Mănăstirea Bistriţa este ctitoria boierilor Craioveşti şi în mod special a banului Barbu Craiovescu (1497-1520). în veacurile ei de existenţă, mănăstirea a fost ajutată şi rectitorită de mulţi voievozi iubitori de Biserică şi neam. Dintre aceşti ctitori îi amintim pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512- 1521) care oferă numeroase danii şi susţine pictarea bisericii (finalizată în 1519); Voievodul Mihai Viteazul îi dăruieşte satul Costeşti; Marele ban Preda Brâncoveanu restaurează mănăstirea; Voievodul Matei Basarab sprijină aşezământul monahal cu hrisoave, donaţii şi obiecte de cult; Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu reface anexele, îi oferă cărţi, clopotul mare, uşile bisericii şi obiecte de cult; Domnul Barbu Ştirbei (1849-1865) finalizează lucrările de refacere a mănăstirii (1855) începute de Domnul Gheorghe Bibescu (1804-1873)4. Bolniţa mănăstirii a fost organizată probabil şi datorită izvoarelor din zonă cu apă care aveau proprietăţi curative, după cum afirmă unii istorici; noi credem însă că s-a înfiinţat datorită prezenţei moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul. Ea este considerată drept “cea mai veche bolniţă atestată documentar”, ridicată de ctitorul mănăstirii, Barbu Craiovescu5. După ctitorirea Mănăstirii Bistriţa (1492 - 1494), Barbu Craiovescu (devenit Pahomie monahul) a împodobit-o cu un odor de mare preţ, Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse aici la anul 1497. Făcător de minuni şi tămăduitor de boli, Sfântul Grigorie Decapolitul a început să fie cercetat de mulţi credincioşi aflaţi în căutarea sănătăţii sufleteşti şi trupeşti. Moaştele lui au fost duse în procesiune în diferite locuri din Oltenia (în anul 1942, mareşalul Ion Antonescu donează, la cererea mănăstirii, un autocamion pentru procesiunile cu sfintele moaşte) şi Ţara Românească, atunci când oamenii erau bântuiţi de boli molipsitoare sau când era vreme de secetă. O astfel de procesiune s-a organizat în anul 1765 de către mitropolitul Ţării Româneşti Grigorie II (1760-1787), când oraşul Bucureşti era afectat de o epidemie de ciumă, adusă de la Constantinopol.6 Aşa cum subliniam mai sus, considerăm că bolniţa de la Mănăstirea Bistriţa, cea mai veche bolniţă atestată documentar, a fost înfiinţată datorită prezenţei binefăcătoare a moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul (tămăduitor de boli şi în timpul vieţii pământeşti). Cu certitudine, credem că mulţi monahi şi creştini bolnavi alergau să stea în preajma sfintelor moaşte pentru a primi darurile lui Dumnezeu de sănătate şi mântuire. Biserica bolniţei cu hramul “Schimbarea la Faţă”, a fost ctitorită tot de Barbu Craiovescu între anii 1520 - 1521, la care s-a adăugat un pridvor pe la anii 1700 - 1710, ctitorit de Adriana Cantacuzino, soţia vornicului Şerban Cantacuzino, în timpul domniei Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, pictura pridvorului fiind săvârşită de ieromonahii Iosif şi Hrantie din “Şcoala de pictură brâncovenească de la Hurezi”7. Amintim faptul că înfăţişarea ctitorului Barbu Craiovescu se păstrează în biserica bolniţei, cu chipul modificat în urma călugăriei sale.8 Hramul bisericii, mărimea ei, precum şi pictura originală “în genul spiritualităţii profunde”, au determinat pe cercetători să o considere “ca locaş de rugăciune al călugărilor isihaşti”9, ceea ce presupune că biserica a fost construită înainte de anul 1520. Desigur că biserica bolniţei era înconjurată de clădiri care foloseau la cazarea bătrânilor şi bolnavilor, complex ce nu făcea parte din incinta mănăstirii. “Din documentele din secolul al XVI-lea - al XVIII-lea, în care sunt amintite vindecările trupeşti şi sufleteşti ale unor oameni veniţi din afară, semnalăm vindecarea fiului paharnicului Jianu, suferind de “Thermolinico” (tifos). în alt document din anul 1848, iunie 26, se aduc de către magistratura oraşului Vâlcea, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul pentru încetarea holerei. în pomelnice găsim mulţumiri pentru vindecările de thermolinico, epilepsie, psihopaţii şi ciumă”.10 “Clima blândă, atât vara cât şi iarna, aerul curat de munte şi lipsa curenţilor reci, caracteristici ale Mănăstirii Bistriţa, constituiau un mediu corespunzător pentru organizarea sezonieră a unui sanatoriu. în acest sens, a funcţionat între 1872-1875 unul destinat tratării militarilor afectaţi de anumite boli.”11 Astfel, în mănăstire au fost găzduiţi şi trataţi mai multe sute de soldaţi, unii bolnavi de ochi.12 La mijlocul secolul al XIX-lea se pare că bolniţa a fost amenajată în Casa egumenească, aflată prin anul 1864 în ruină.13 Tot aici a funcţionat apoi Şcoala sătească din Costeşti (1866), iar în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), mănăstirea a găzduit organizarea unui spital militar unde aveau să fie trataţi soldaţii români răniţi pe front.14 însă măsura nu s-a limitat doar la acest aspect, deoarece în mănăstire au fost aduşi peste 500 de prizonieri turci. Pentru îngrijirea bolnavilor au fost trimişi la Bistriţa mai mulţi monahi şi monahii din alte mănăstiri ale eparhiei şi în special de la Hurezi.15 După promulgarea Legii pentru înfiinţarea spitalelor rurale, din 11 iunie 1881 se prevedea organizarea unui asemenea aşezământ medical în mănăstire, proiect nerealizat.16 Aşa s-a întâmplat şi cu Sanatoriul propus spre înfiinţare de arhimadritul Ghimnazie în anul 1902 şi cu alte aşezăminte medicale rămase la stadiul de proiect. în schimb, se înfiinţează “Orfelinatul corpului didactic” care funcţionează între anii 1903-1908. “în 1915 exista deja Seminarul monahal, Grădiniţa de copii (copiii orfani locuiau în mănăstire), Şcoala primară, Şcoala secundară de începători şi câteva ateliere”.17 Mănăstirea Bistriţa a fost mănăstire de călugări de la început şi până la anul 1948 când, prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost transformată în mănăstire de maici; după Decretul 410/1959 ea avea să fie desfiinţată, amenajându-se aici un “Complex şcolar de invalizi, care datorită organizării necorespunzătoare a dus la degradarea localului până la desfiinţare”18. Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1984, când s-a retrocedat episcopiei de către statul comunist19, fiind numit responsabil părintele arhimandrit Veniamin Micle, pentru ca în anul 1992 să fie aduse maici de la Mănăstirea Clocociov. Biserica bolniţei este singurul monument rămas în picioare din întregul ansamblu ctitorit de boierii Craioveşti, pictura interioară fiind restaurată între anii 2001-2007 de către Direcţia Monumentelor Istorice.

 

3 - Bolniţa Mănăstirii Cozia

Ctitorită de Voievodul Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Cozia (1382 - 1386) a avut un rol însemnat în istoria spirituală şi social-politică a Ţării Româneşti. Mănăstirea de pe Valea Oltului, pe calea de trecere din Muntenia şi Oltenia spre Transilvania este una dintre cele mai vechi din ţara noastră şi “unul dintre cele mai importante complexe de arhitectură şi artă religioasă medievală românească”.20 A trecut prin multe încercări obştea monahală de aici, însă în ciuda vremilor neprielnice, a rezistat prin voia lui Dumnezeu. Bolniţa mănăstirii este veche. Biserica acesteia, cu hramul “Sfinţii Apostoli”, datează de pe la anii 1542 - 1543, ctitorită fiind de Voievodul Radu Paisie (şi soţia Ruxandra), ginerele Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Aşa după cum vedem şi astăzi, distanţa dintre ctitoria lui Mircea cel Bătrân şi biserica bolniţei arată că Bolniţa reprezintă un ansamblu aparte, cu clădiri în jurul bisericii care adăposteau monahii bătrâni şi bolnavi şi, eventual, pe laicii veniţi pentru îngrijire şi sfârşit creştinesc. Din documente reiese că pe la începutul secolului al XX-lea exista o clădire la bolniţă numită “Casa de primire” sau “Casa de primiţi”. “Cuvântul “primit” în Oltenia este sinonim cu nebun, smintit, năbădăios. Acest fapt este foarte important, întrucât documentar nu toate aşezămintele medicale erau denumite bolniţă; unele sunt denumite şi “case de primire”. în biserica bolniţei găsim multe figuri de sfinţi ai căror ochi sunt zgâriaţi; se ştie că acest obicei este foarte frecvent în ţara noastră, deoarece rezultatul acestor “excoriaţiuni” amestecat cu lapte de mamă, sau cu apă neîncepută, se întrebuinţează în bolile de ochi. în muzeul mănăstirii se află o icoană a Sfântului Haralambie, păzitorul împotriva ciumei, în care acesta este reprezentat în stil popular stăpânind ciuma, fapt care ne arată reflectarea acestei maladii în vremea respectivă”.21 După secularizarea averilor mănăstireşti din 1863, Mănăstirea Cozia intră într-o stare de regres, încât în anul 1879 este transformată în închisoare de hoţi, adică penitenciar care funcţionează până în anul 1893.22 La începutul secolului al XX-lea, prin susţinerea financiară a Administraţiei Casei Bisericii, au fost întreprinse lucrări de refacere a bisericii bolniţei: s-a schimbat acoperişul, s-au pus ferestre noi din lemn de stejar şi fier, s-a consolidat clopotniţa.23 Bolniţa Coziei a avut o existenţă îndelungată dacă privim la însemnările mai noi ale vieţuitorilor mănăstirii: “Această casă a fost dintr-un început a bolniţei Sfintei Mănăstiri Cozia, iar cu curgerea vremii, năruindu-se în anii 1964-1965, s-a preînnoit precum se vede”24.

 

4 - Bolniţa Mănăstirii Hurezi 

Frumoasa Mănăstire Hurezi, ctitorită de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) între anii 1690-1697, a fost şi ea nelipsită de Bolniţă, construcţie începută se pare înainte de finalizarea mănăstirii mari, pe la anul 1696 şi isprăvită în anul 1699. în timpul vieţii ctitorului martir, Mănăstirea Hurezi devenise un centru puternic de spiritualitate şi cultură creştină, lucru dorit şi susţinut de Sfântul Constantin Brâncoveanu. Biserica bolniţei cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de doamna Maria Brâncoveanu, soţia voievodului, “pentru buna pomenire a strămoşilor săi”.25 Din acea vreme s-au păstrat mai multe inscripţii, precum şi pisania ce cuprinde următorul înscris: “Râvnind şi urmând în toate bunele fapte şi blagocestenia Maria luminata doamna, prea înălţat soţul său Io. Constantin Basarab V.v. şi precum soţul şi domnul ei biserica cea mare în cinstea marilor împăraţi sfinţii Constantin şi Elena, din temelie o au ridicat şi o au înfrumuseţat, aşa şi Măria Sa, în slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare şi stăpânei noastre o au zidit această sf. bisericuţă Bolniţă făcând-o ca în veci bună pomenire strămoşilor, moşilor şi părinţilor să rămâie şi a lor nemort nume isprăvinduo el la leatul de la zidirea lumei 7205 (1697) luna Septembrie 21, la al 8-lea an al domniei lor”.26 Planul bisericii are în componenţă altarul, naosul pătrat şi pridvorul, fiind lipsită de pronaos. Pictura, finalizată în anul 1699, îi are ca autori pe Preda şi Nicolae, lucrarea fiind săvârşită în timpul egumenului Ioan arhimandritul.27 Locaşul sfânt al bolniţei a suferit în timp diverse stricăciuni din partea turcilor (1787-1788) şi a vremurilor grele, dar de fiecare dată a fost restaurat. Aşezată în partea de est a mănăstirii, Bolniţa se învecinează cu cimitirul, determinându-i pe unii istorici să spună că biserica a fost doar un locaş sfânt care a servit evenimentelor funerare. Alţi istorici subliniază faptul că “bolniţa îndeplinea rolul profund umanitar, acordând asistenţă nu numai călugărilor bătrâni şi bolnavi, ci şi altor suferinzi proveniţi dintre laicii săraci.”28 Acest lucru rezultă şi în urma săpăturilor efectuate în “curtea bolniţei unde s-au găsit schelete, care nu erau înmormântate după tipicul călugăresc (cu cărămidă sub cap şi numai cu mantia înfăşurate), ci după ritualul mirenilor (în coşciug)”.29 Prezenţa în mănăstire a moaştelor sfinţilor tămăduitori Fevronia, Procopie şi Pantelimon semnifică venirea celor bolnavi pentru tămăduire.30 Bolniţa avea aşadar biserică, camere de locuit şi toate cele necesare unui asemenea aşezământ. “Chiliile de asemenea n-au inscripţie; dar felul lor de zidire ne trimite la aceeaşi epocă brâncovenească (1690-1694), când s-a zidit Hurezul, fiind alcătuite, ca şi chiliile din mănăstire, cu singura deosebire că aici, la bolniţă, nu se află nici o cameră boltită, pe când în mănăstire sunt toate chiliile de la rândul de sus”.31 Proprietăţile (vii, păduri, mori) donate de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu mănăstirii au ajutat cu siguranţă la întreţinerea monahilor şi a bolniţei. “Legea sanitară din anul 1881 prevedea organizarea primelor spitale rurale în România, care până la construirea de edificii proprii, au funcţionat în mănăstiri. Ca urmare a acestei Legi, la bolniţa Mănăstirii Hurezi a fost instalat un spital cu 40 de paturi pentru bolnavii din jur”32.

 

5 - Bolniţa Mănăstirii Dintr-un Lemn 

Vatră monahală, ctitorită de luminatul Voievod Matei Basarab, vornicul Preda Brâncoveanu şi Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, Domnitorul Ştefan Cantacuzino (1714-1716), Mănăstirea Dintr- un Lemn, reprezintă una dintre alesele nestemate ale podoabelor monahale româneşti. Ansamblul mănăstirii este format din bisericuţa dintr-un lemn, biserica de zid, cimitirul, palatul brâncovenesc, muzeul şi corpurile de chilii. Actualmente este în construcţie o biserică nouă, monumentală. Nu avem multe mărturii despre existenţa unei bolniţe la Mănăstirea Dintr-un Lemn, însă cu siguranţă că în jurul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a constituit un aşezământ de binefacere pentru cei suferinzi. De aceea, se consideră mărturia că biserica Bolniţei este ctitoria fiicei domnitorului Mircea Ciobanu (1545-1554; 1558-1559) şi a doamnei Chiajna, Ancuţa, cea care ar fi adus Icoana la Mănăstirea Dintr-un Lemn. Istorica Icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, aflată într-o mănăstire de maici a atras multe femei bolnave, doritoare de vindecări. Bisericuţa dintr-un lemn are o istorie bogată, fiind refăcută în mai multe rânduri, actuala înfăţişare, cu mici restaurări, datând din anul 1814 (când a ars din întâmplare); printre cei care au refăcut bisericuţa în decursul existenţei se numără şi Iancu Constantin, ginerele lui Constantin Socoteanu († 1777), care din dragoste faţă de Maica Domnului rectitoreşte sfântul locaş după ce arsese.33 “La început, chiliile înconjurau biserica din toate părţile. Chiar în preajma bisericuţei de lemn, până în anul 1814, exista un ansamblu de locuinţe pentru maicile bătrâne şi bolnave. Cu timpul s-au făcut mai multe modificări. După toate probabilităţile, cel puţin temeliile actuale aparţin epocii lui Matei Basarab”.34 în ciuda vremurilor neprielnice, mănăstirea a găsit resurse pentru fiinţarea vieţii monahale, dar şi pentru ajutorarea celor lipsiţi şi bolnavi. Considerată ocrotitoarea aviatorilor şi a marina- rilor din ţara noastră, Maica Domnului adună la Mănăstirea Dintr-un Lemn oameni care cinstesc Biserica şi-L iubesc pe Dumnezeu. între ctitorii mănăstirii este pomenit şi Generalul Colonel Paul Teodorescu († 1981), fost Ministru al Aerului şi Marinei, care în secolul al XX-lea a rectitorit Mănăstirea Dintr-un Lemn.

 

6 - Bolniţa Mănăstirii Govora

Cunoscută prin tiparniţa ctitorită (după 1635) de voievodul Matei Basarab şi prin lucrarea “Pravila cea Mică”(1640), Mănăstirea Govora datează, după istoricii Giurescu, din timpul Voievodului Mircea cel Bătrân.35 Principalul ctitor al mănăstirii este voievodul Radu cel Mare (1495-1508), cel care a ridicat biserica şi a împodobit aşezământul monahal. Centru renumit de cărturărie în secolul al XVII-lea, Mănăstirea Govora a avut şi o Bolniţă înfiinţată probabil în timpul egumenului Ilarion (1728-1732), când a fost construită o biserică mică, cu hramul Sfântul Ioan în partea de vest a incintei principale.36 în anul 1810, Mănăstirea Govora împreună cu alte mănăstiri (printre care şi Arnota) au fost rânduite ca Metocuri ale “Spitalului străinilor bolnavi, înfiinţat lângă Bucureşti, lângă cişmeaua răposatului Mavrogheni, astăzi Pantelimon, ca urmare a ciumei din timpul domnitorului Caragea.”37 Documentele menţionează faptul că toate averile mănăstirii au trecut în administrarea “Epitropiei spitalului străinilor”.38 Cutremurul din anul 1829 a afectat şi Mănăstirea Govora, cu tot cu bolniţă: “cu toate că este zidită de curând, precum se vede, dar fiind pusă sub mal şi neaşezată pe temeiuri zdravene, au crăpat pă cele mai multe locuri, încât se prevede afară şi nu-i va fi căderea zabavnică”.39 Mănăstirea a mai fost afectată şi de alte cutremure din anii 1940, 1977 şi 1986. Dintru început, ea a fost mănăstire de călugări până în anul 1959 (după Decretul 410), când a devenit de călugăriţe. Bisericuţa s-a dărâmat între timp şi doar pisania păstrată în muzeul mănăstirii mai pomeneşte de existenţa bolniţei.


 

7 - Bolniţa Episcopiei Râmnicului 

Nelipsit de un aşezământ medical-filantropic a fost şi Centrul eparhial al Râmnicului. Scriind despre istoria Eparhiei Râmnicului, arhimandritul Ghermano Dineaţă spunea cu privire la bolniţe că acestea “de obicei se aşezau în afara incintei, în apropierea clădirilor ce adăposteau personalul bătrân, bolnav, cum şi pe cei ce aveau munci permanente în cadrul obştii: bucătari, chelari, chilelnici, îngrijitori de bătrâni, bolnavi şi cei cu sarcini de gospodărie”.40 Ctitorul bisericii bolniţei este Episcopul Climent (1735-1749), ridicarea locaşului sfânt durând între anii 1745-1746.41 Biserica a fost construită în formă de corabie cu pridvor deschis, turlă (care astăzi nu mai este), catapeteasmă de zid şi pictură în stil bizantin. La intrare, deasupra uşii este scrisă în piatră următoarea inscripţie: “Această sfîntă şi dumnezeiască Besearică ce se cheamă Bolniţa, întru care se cinsteşte şi să prăznuieşte Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururi Fecioarei Maria iaste zidită din temelia şi prin osteneala şi cu toată cheltuiala a Prea Sfinţiei Sale Kir Climent episcop, precum şi Bisearica cea mare, iarăşi de Sfinţia Sa s-a înălţat şi cu zugrăvele s-au împodobit în zilele Mării Sale Io Constantin Necolae Voevod. Ispravnic fiind Spiridon monah, chelar. Oc. 20 leat 7254 (1745).”42 Amenajată cu case şi anexe, bolniţa episcopiei a fost cel mai însemnat aşezământ de acest gen din secolul al XVIII-lea. Chiar dacă locuinţele bolniţei au fost prefăcute din cauza cutremurelor şi a incendiului din anul 1847, ele au “slujit drept spital pentru răniţii din Războiul de Independenţă (1877- 1878).”43 în casele bolniţei a fost organizată mai târziu “Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti”, iar apoi au devenit chilii monahale.44 Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, în timpul cât a fost Episcop al Râmnicului (1850-1868), a refăcut întreg ansamblu Centrului eparhial, afectat de incendiul din anul 1847, purtând grijă şi bolniţei, bisericii şi locuinţelor aferente. înainte de a ajunge Episcop la Râmnic, pe când era stareţ la Mănăstirea Cernica, Sfântul Calinic “a construit pe la anul 1840 o bolniţă în ostrovul mănăstirii pentru îngrijirea călugărilor bolnavi”.45 Cu bucurie constatăm că şi Bolniţa Centrului eparhial astăzi fostul complex al bolniţei este reprezentat de ctitoria episcopului Climent (biserica), din secolul al XVIII-lea, precum şi de casele monahale din preajmă, care adăpostesc monahiile bătrâne, ostenitoare la Centrul eparhial. Mulţimea bolniţelor mănăstireşti din Eparhia Râmnicului reprezintă preocuparea Bisericii pentru sănătatea sufletească şi trupească a monahilor şi credincioşilor. Chiar dacă nu am pomenit în cele de mai sus, trebuie să menţionăm faptul că bolniţe au existat şi la mănăstirile Arnota, Frăsinei, Turnu sau Surpatele, despre care nu avem însă multe informaţii. Rămânând în contextul operei filantropice a Eparhiei Râmnicului, ne vom referi în continuare la activitatea social-filantropică a Episcopului Vartolomeu Stănescu care a păstorit aici între anii 1921-1938. Ierarh ortodox român cu studii de teologie în ţară şi de sociologie, drept şi teologie la Sorbona, Episcopul Vartolomeu a învăţat mult despre activităţile social-filantropice ale Bisericii Romano-Catolice, idei pe care a dorit să le pună în practică odată cu începutul păstoririi sale la Râmnic. A pus bazele “creştinismului social” prin care dorea să rezolve problemele sociale ale eparhiei având ca bază învăţătura creştină a Bisericii.46 Episcopul Vartolomeu a lucrat foarte bine în activităţile sociale cu Patriarhul Justinian Marina, pe atunci preot la Râmnicu Vâlcea, patriarhul inspirându-se foarte mult în activităţile viitoare, denumite “apostolat social”. Sub impulsul celor văzute în Occident, Episcopul Vartolomeu a “lansat ideea ca Biserica Ortodoxă să preia activitatea socială a Statului”.47 Latura teoretică a activităţilor sociale este concretizată de Chiriarhul Râmnicului în publicarea a două volume şi a mai multor studii şi articole. începe cu “Scurte încercări de creştinism social”, Bucureşti (1913) şi continuă cu “Femeia ca factor social”, Râmnicu Vâlcea (1936), lucrare ce cuprinde conferinţe ţinute femeilor creştine din Eparhie în motivarea lor religios-socială de a sprijini Biserica în activităţile ei religioase, culturale şi social- filantropice. Mesajul acestei cărţi fiind actual, am republicat-o în anul 2011 sub un nou titlu “Femeia în Biserică, familie şi societate”, cu prilejul “Anului omagial al Sfintelor Taine ale Botezului şi Căsătoriei” în Patriarhia Română. Cât priveşte partea practică, Episcopul Vartolomeu a înfiinţat Societatea “Renaşterea” care avea o revistă cu acelaşi nume. în această societate îşi aduceau contribuţia toţi preoţii eparhiei cu scopul de a revigora şi dinamiza viaţa familiei creştine din punct de vedere moral, cultural şi social. “Vartolomeu a luat imediat iniţiativa unei vaste opere de regenerare a eparhiei, prin înfiinţarea “sfaturilor moralizatoare”, a centrelor parohiale, a şezătorilor culturale şi a operelor misionare. Fiecare parohie trebuia să aibă o bibliotecă pusă la dispoziţia credincioşilor, cor bisericesc, cantină pentru săraci, trebuia să organizeze conferinţe sau şezători. Preoţii trebuiau să se perfecţioneze în aşa numitele cercuri parohiale. Fondurile pentru activitatea socială a Bisericii proveneau în mare parte din resurse proprii.”48 Instituise diverse taxe pentru preoţii cu abateri disciplinare, a înfiinţat o tipografie la Mănăstirea Cozia (1927-1934), o Şcoală de cântăreţi şi a reînfiinţat Seminarul Teologic “Sfântul Nicolae” pentru pregătirea viitorilor preoţi. O acţiune curajoasă a fost înfiinţarea “Băncilor populare ale preoţilor”49, din cadrul sistemului cooperatist, prin intermediul cărora s-au asigurat bani pentru preoţii bătrâni sau aflaţi în nevoie, cât şi pentru a finanţa cantinele sociale sau alte activităţi”. Toate aceste frumoase, necesare şi rodnice activităţi au sfârşit odată cu pensionarea forţată pe caz de boală a Episcopului Vartolomeu întâmplată în anul 1938. Transformările administrative prin care a trecut Eparhia Râmnicului (desfiinţarea din 1939 şi înfiinţarea Mitropoliei Olteniei, Râmnicului şi Severinului cu sediul la Craiova, 1939-1945), precum şi instaurarea regimului comunist, nu au mai dat posibilitatea practicării acţiunilor social- filantropice. Abia după anul 1989 au fost reluate aceste activităţi, sub păstorirea înaltpreasfinţitului Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului. La Centrul eparhial a fost amenajat un Cabinet medical (dentar) cu implicare socială, o cantină socială ce asigură masa pentru 80 de persoane sărace şi bolnave, în parohii s-au înfiinţat asociaţii şi fundaţii cu caracter social-filantropic, iar în parteneriat Eparhia dezvoltă asemenea activităţi cu mai multe fundaţii (cum ar fi Fundaţia “Inimă pentru inimă”) şi asociaţii (spre exemplu, “Liga Femeilor Creştine Ortodoxe”). Dimensiunea medicală şi social-filantropică a Bisericii Ortodoxe Române de astăzi are aşadar rădăcini în lucrarea milostivă a slujitorilor din mănăstirile veacurilor trecute, şi continuitate prin parohiile şi aşezămintele monahale, creând o legătură sfântă în împlinirea îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: “Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25,40).


Emilian Lovişteanul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

Note bibliografice

  1. † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoria Eparhiei Râmnicului, Edit. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009, p. 387.
  2. Ibidem, p. 394.  
  3. Pr. Ion Vicovan, Dai-le voi smnânce, lantropia cretin– istorie i spiritualitate, Edit. Trinitas, Ia•i, 2001, p. 145.
  4. Arhim. Veniamin Micle, Mn•stirea Bistria Oltean, Sfânta M•n•stire Bistri•a, Eparhia Râmnicului, 1996, pp. 37-38.
  5. Pr. Ion Vicovan, op. cit.
  6. Arhim. Veniamin Micle, op. cit., p. 20.
  7. Ibidem, p. 45.
  8. Ibidem, pag. 31.
  9. Ibidem, p. 43.
  10. Dr. Romulus Popescu •i Dr. Irina Popescu, Însemntatea medico-istorica bolnielor din Judeul Vâlcea, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 11-12,1969, p. 894.
  11. Arhim. Veniamin Micle, op. cit., p. 333.
  12. Ibidem.
  13. Ibidem, p. 63.
  14. Ibidem, p. 334.
  15. Ibidem.
  16. Ibidem, p. 336.
  17. Ibidem, p. 342, vezi •i Iconomul Stavrofor Meletie R•u•u, Protoereu al Jud. Vâlcea, Monograa Eclesiastica Jude•ului Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1908, p. 30.
  18. † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoria…, pp. 356-357.
  19. Arhim. Veniamin Micle, op. cit., p. 346.
  20. † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, op. cit., p. 366.
  21. Dr. Romulus Popescu •i Dr. Irina Popescu, op. cit., p. 894.
  22. Iconomul Stavrofor, Meletie R•u•u, Protoereu al Jud. Vâlcea, Monograa Eclesiastic…, p. 45.
  23. Raport general cu privire la lucrrile Comisiunii Monumentelor Istorice în 1907, în „B.C.M.I.”, an I, 1908, p. 37.
  24. Vasile Budescu, Semnicaia medico-istorica bolnielor mn•stireti, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 11-12, 1969, pag. 916.
  25. Dr. Romulus Popescu •i Dr. Irina Popescu, op. cit., pp. 894-895.
  26. Iconomul Stavrofor, Meletie R•u•u, Protoereu al Jud. Vâlcea, op. cit., pp. 69-70.
  27. †Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoricul Mnstirii Horezu, Edit. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2003, p. 68.
  28. Mircea P•curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol II, Bucure•ti, p. 227, apud † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoricul Mn•stirii Horezu, p. 67.
  29. Dr. Romulus Popescu •i Dr. Irina Popescu, op. cit., p. 895.
  30. Ibidem.
  31. Arh. Ioan D. Trajanescu, Bolnia Mnstirii Hurezi, în „B.C.M.I”, 1910, an III, p. 71.
  32. Pr. Ion Vicovan, op. cit., p. 146.
  33. Rasofora Tecla Fuioag• •i Rasofora Teodosia Barac, Monograa Mnstirii Dintr-un Lemn, Edit. M•iastra, Târgu Jiu, 2009, p. 63.
  34. Ibidem, p. 127.
  35. C.C. Giurescu, Dinu Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, p. 87, apud † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoria Mn•stirii Govora, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 12.
  36. Ibidem, p. 88.
  37. Ibidem, p. 18.
  38. Ibidem, p. 54.
  39. Ibidem, p. 19.
  40. Arhimandrit Ghermano Dinea••, Vicarul Episcopiei Rîmnicului •i Arge•ului, Episcopia Rîmnicului i Argeului – scurt istoric, Rîmnicu Vîlcea, 1969, p. 23.
  41. † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, op. cit., pp. 277-278.
  42. Arhimandrit Ghermano Dinea••, op. cit., pp. 27-28.
  43. Ibidem, p. 281.
  44. Ibidem.
  45. † Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, Istoria Eparhiei Râmnicului, Edit. Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009, p. 214.
  46. Prof. dr. Sorin Oane,„Epopeea” Episcopiei Râmnicului Noului Severin, în „Historia”, revist• de cultur•, Bucure•ti, VII, nr. 61, ianuarie 2007, pp. 14-15.
  47. Ibidem, p. 15.
  48. Ibidem.
  49. Ibidem, pp. 15-16.
NOUTATI

TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI 14-17 NOIEMBRIE 2013 ROMEXPO BUCURESTI
In perioada 14 – 17 noiembrie, ROMEXPO a organizat cea de a 30-a editie a Targului de Turism al Romaniei, eveniment ce a construit timp de patru zile realitatea turismului autohton si de peste hotare.

Fotografii
 

TOURISTICA 22-24 NOIEMBRIE CLUJ-NAPOCA
In perioada 22-24 noiembrie, la Cluj-Napoca a avut loc Targul de Turism Touristica editia a IX-a de iarna, eveniment organizat de catre Libero Events.
La o saptamana dupa Targul de Turism al Romaniei de la Bucuresti, agitatia si febra vacantelor s-a mutat la Cluj unde fiecare dintre cei prezenti s-au intrecut in oferte si reduceri. La acest eveniment au fost prezenti 57 de expozanti :agentii de turism, hoteluri, pensiuni, asociatii, localitati si zone finantate prin programe REGIO printre care s-a numarat si Comuna Prundeni care a promovat proiectul "Redescopera Turismul Monahal Valcean" SMIS 26832. S-au inregistrat in jur de 12.000 de vizitatori conform datelor Libero Events, o prezenta destul de consistenta.

Fotografii
 

TARGUL DE TURISM "BURSA LITORAL-DELTA DUNARII 2014" CONSTANTA 03 SEPTEMBRIE 2013
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului LITORAL – DELTA DUNĂRII a organizat cea de-a VII – a editie a TÂRGUL de TURISM BURSA LITORAL – DELTA DUNĂRII 2014, pe 3 septembrie, la Pavilionul Expozițional Constanta.

Fotografii
 

TARGUL DE TURISM EXPO VACANTA 18-20 APRILIE 2013 PLOIESTI
Cea de-a VI-a ediţie a Târgului de Turism EXPO VACANŢA, s-a desfăşurat în perioada 18-20 aprilie 2013, la Palatul Culturii din Ploieşti. Comuna Prundeni a participat la acest eveniment in scopul promovarii celor 16 biserici, schituri si manastiri prezentate in cadrul proiectul "Redescopera turismul monahal valcean".

Fotografii
 

TARG DE TURISM "ESTIVAL" ARAD
In perioada 18-21 Aprilie 2013, Expo Arad International a organizat a 9-a editie a targului "ESTIVAL", targ de turism si petrecere a timpului liber. Targul de turism ESTIVAL este un eveniment important pentru industria turistica, care si-a propus sa reuneasca firme de profil, organizatii si asociatii, agentii de turism si tour-operatori, companii aeriene, institutii culturale care sa promoveze, intr-un cadru profesionist, potentialul turistic al Romaniei si nu numai.

Fotografii
 

TARG INTERNATIONAL DE TURISM BAIA MARE 5-7 APRILIE 2013
Editia de vara a acestui eveniment s-a desfasurat in perioada 5-7 aprilie 2013, standurile participantiilor fiind amplasate la etajul I al centrului comercial Gold Plaza. Expozantii au fost atat din tara, cat si din strainatate, ofertele si promotiile oferite fiind foarte avantajoase, dupa cum au relatat organizatorii.

Fotografii
 

Transylvania Tourism Fair 29 - 31 martie 2013, Brasov editia a VI- a
Patronatul A.N.A.T. a organizat, la Brasov, cea de a VI-a editie a ”Transylvania Tourism Fair” (TTF) in perioada 29-31 martie 2013, in locatia Brasov Business Park. Brasov Business Park a fost inaugurat ca centru expozitional in anul 2011, in luna mai cu TTF editia a IV-a. TTF, ca parte integranta a Calendarului Targurilor ANAT 2013, s-a adresat autoritatilor si asociatiilor profesionale din turism, agentiilor de turism si touroperatorilor, statiunilor turistice, complexelor balneare, hotelurilor si companiilor hoteliere, pensiunilor, cabanelor, campingurilor, editurilor si publicatiilor din turism, bancilor si societatilor de asigurari, companiilor aeriene si altele.Evenimentul a beneficiat de o mediatizare corespunzatoare (presa scrisa si televiziune) iar pe parcursul acestuia s-au organizat o serie de concursuri, mese rotunde / dezbateri pe teme de interes general, evenimente.

Fotografii
 

TARGUL DE TURISM TOURISTICA 22-24 MARTIE 2013
Cea de-a opta editie a Târgului de Turism Touristica din Cluj-Napoca, s-a desfasurat in perioada 22-24 martie 2013 la Polus Center Cluj-Napoca. Pe parcursul celor 3 zile de targ, cei 70 de expozanti printre care s-a numarat si Comuna Prundeni, au promovat diverse destinatii atat din tara cat si din strainatate, oferte pentru turism de aventura, turism de tratament, turism cultural si de business dar nu in ultimul rand turism monahal promovat de Comuna Prundeni in cadrul proiectul "Redescopera turismul monahal valcean".

Fotografii
 

TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI 14-17 MARTIE 2013 ROMEXPO BUCURESTI
Între 14 şi 17 martie 2013, în Complexul Expoziţional ROMEXPO a avut loc cea de-a XXIX-a ediţie a Târgului de Turism al României.
In perioada 08-10 martie, a avut loc, la Expo Transilvania, cea de-a IV-a editie a Târgului De Vacante, cel mai mare târg turistic din Transilvania. Târgul s-a bucurat anul acesta de încheierea unui parteneriat de promovare cu ANAT si de încrederea acordată de către cea mai mare asociatie patronală din turismul românesc care a selectat în acest an Târgul De Vacante ca partener la Cluj. Expo Transilvania, cel mai mare spatiu expozitional din Cluj-Napoca, a oferit 3500 mp de spatiu dedicat diverselor standuri de promovare turistică printre care s-a numarat si cel al Comunei Prundeni prezent la acest targ de turism cu proiectul "Redescopera Turismul Monahal Valcean".

Fotografii
 

TARGUL DE VACANTE 08-10 MARTIE 2013 CLUJ-NAPOCA
In perioada 08-10 martie, a avut loc, la Expo Transilvania, cea de-a IV-a editie a Târgului De Vacante, cel mai mare târg turistic din Transilvania. Târgul s-a bucurat anul acesta de încheierea unui parteneriat de promovare cu ANAT si de încrederea acordată de către cea mai mare asociatie patronală din turismul românesc care a selectat în acest an Târgul De Vacante ca partener la Cluj. Expo Transilvania, cel mai mare spatiu expozitional din Cluj-Napoca, a oferit 3500 mp de spatiu dedicat diverselor standuri de promovare turistică printre care s-a numarat si cel al Comunei Prundeni prezent la acest targ de turism cu proiectul "Redescopera Turismul Monahal Valcean".

Fotografii
 

TARG DE TURISM BACAU 01-03 MARTIE 2013
Camera de Comerţ şi Industrie Bacău a organizat în perioada 1 martie – 3 martie, la Central Plaza Bacău un TÂRG DE TURISM. La ediţia de primăvară a acestui eveniment, pe o suprafaţă de expunere de peste 1.200 mp, au fost prezente peste 60 de firme din toată ţara, care si-au prezentat oferta în domeniul turistic. S-a estimat un număr de peste 4.000 de vizitatori interesaţi de tematica acestui eveniment.

Fotografii
 

COMUNA PRUNDENI, judetul Valcea a fost prezenta la urmatoarele targuri de turism in vederea promovarii obiectivelor din cadrul proiectului „REDESCOPERA TURISMUL MONAHAL VALCEAN”, cod SMIS 26832:

  • 1. TARGUL DE TURISM SHOP-UL DE VACANTA - TIMISOARA 09-11 NOIEMBRIE 2012
  • 2. TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI – ROMEXPO BUCURESTI 15-18 NOIEMBRIE 2012
  • 3. TARGUL DE TURISM BACAU – 23-25 NOIEMBRIE 2012
  • 4. TARGUL DE TURISM BACAU – 01-03 MARTIE 2013
  • 5. TARGUL DE VACANTE – EXPO TRANSILVANIA- CLUJ NAPOCA 08-10 MARTIE 2013
  • 6. TARGUL DE TURISM AL ROMANIEI – ROMEXPO BUCURESTI 14-17 MARTIE 2013
  • 7. TARGUL DE TURISM TOURISTICA - CLUJ NAPOCA 22-24 MARTIE 2013
  • 8. TARGUL TRANSILVANIA TOURISM FAIR - BRASOV 29-31 MARTIE 2013
  • 9. TARGUL DE TURISM BAIA MARE 05-07 APRILIE 2013


Standul Comunei Prundeni a fost vizitat de un numar mare de vizitatori interesati de obiectivele promovate in cadrul proiectului, atrasi fiind de materialele de promovare distribuite, in special de filmul cu prezentarea obiectivelor promovate ce rula pe ecranul special amenajat in cadrul standului. Vizitatorii standului apartin diverselor categorii: turisti romani sau straini, locuitori ai oraselor respective, locuitori din alte zone ale tarii, reprezentanti ai firmelor de turism sau agentii de turism. De asemenea persoanele ce au trecut prin standul nostru apartin diverselor categorii de varsta, studii, sex, situatie familiala si venituri lunare, conform chestionarelor completate la aceste evenimente.

 

 
<!-- TRAFIC.RO - Mutare site: fd02004be89099c088 -->

COMUNA PRUNDENI a fost prezenta la editia a 7-a a TARGULUI DE TURISM TOURISTICA vezi mai mult.

Păstrați, conservați, perpetuați tradițiile și resursele!

© turism Prundeni 2012   



Investim in viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională


Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene şi a Guvernului României.


Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro